„a reușit să pună într-o lumină nouă valoarea artistică a muzicii țărănești” (Zeno Vancea, Creația muzicală românească sec. XIX-XX)
Compozitorul Sabin Drăgoi a fost unul dintre cei mai de seamă inițiatori ai școlii românești. A trăit 78 de ani (1894-1968) dedicându-şi viața muzicii. A contribuit la culegerea și valoroficarea folclorului muzical românesc.
Activitatea profesională
• Sabin Drăgoi a studiat la Conservatorul din Cluj (1919-1920).
• Își continuă pregătirea la Conservatorul de Stat din Praga, timp de doi ani (1920-1922).
• Va fi profesor în Deva (1922-1924), apoi în Timișoara, unde va preda compoziție, armonie și contrapunct (1924- 1942).
• Devine director al Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Timișoara (1925-1943).
• Sabin Drăgoi a fost director al Operei Române din Cluj (1940-1944).
• În 1950 a fost numit profesor la secția de folclor a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București.
• Acesta a fost dirijor al corului „Doina” și „Banatul”, dar și al corului mixt „Crai Nou”(1936).
Premii și distincții
• Premiul I de compoziție „George Enescu” (1928),
• Premiul Academiei Române (1932),
• Marele Premiu „Năsturel-Herescu” al Academiei Române (1933),
• Premiul de compoziție „Robert Cremer” (1935),
• Bene Merenti dell’ Academia „Santa Cecilia” din Roma (1967),
• Acesta a fost numit Artist Emerit (1951) și Maestrul Emerit al Artei (1953).
Limbajul muzical
• În primele lucrări ale lui Sabin Drăgoi, elementele de muzică populară sunt cu totul absente
• Creația sa a fost influențată de tradiții și de folclor.
• Pe lângă melodiile în limbaj folcloric, acesta compune și melodii proprii în stil popular.
• Are o preferință pentru modurile pur diatonice.
• A acordat o mare importanță laturii ritmice în folclorul românesc.
• Compozitorul are o înclinație deosebită pentru un mod de exprimare vocal, menținând adesea, chiar și în lucrări pentru orchestră, cele patru voci reale.
Creația compozitorului Sabin Drăgoi
• Dintre lucrările sale muzicale, se remarcă:
- Trei tablouri simfonice (1922),
- Divertisment Rustic (1928),
- Concert pentru pian și orchestră (1941),
- Joc din Oaș (1953),
- Două dansuri pe teme populare mureşene pentru orchestră,
- Suită tătară pentru orchestră mică (1961).
• Teatrului Liric i-a dedicat cinci lucrări: drama muzicală populară Năpasta (1927), după piesa lui I.L.Caragiale, opera Constantin Brâncoveanu (1929), opera comico-fantastică Kir-lanulea (1937), opera istorică Horia (1945), opera comică pentru copii Păcală (1956), Cvartetul de coarde nr.1 în re major (1920), Cvartetul de coarde nr.2 in re minor (1922), Sonata pentru vioară și pian (1949), Dixtuorul pentru instrumente de suflat, corzi și pian (1955).
• O activitate importantă a avut-o și prin întocmirea de manuale de muzică: „Carte de cântece pentru clasa I-a secundară pentru băieți și fete” (1931), „Carte de cântece pentru clasa a II-a secundară de băieți și fete” (1932), „Carte de cântece pentru clasa a V-a a liceelor industriale și comerciale” (1938).
Curiozități
- V-ați întrebat vreodată care este modul de reproducere a sunetelor la pian?
- Este oare pianul un instrument ce face parte din categoria celor cu claviatură, sau este un instrument de percuție?
- Oare care sunt elementele componente ale pianului?
•Timbrul pianului oferă o sonoritate variată:
•„în registrul grav este amplă, asemănătoare clopotelor, efect cerut de multe ori de către compozitori. Registrul mediu este de o mare expresivitate, de largă inspirație, iar cel acut are o sonoritate strălucitoare”.
Analiză „Concertul pentru pian și orchestră” de Sabin Drăgoi
•Lucrarea a fost compusă între anii 1940 -1941 și este structurat în trei părți, având forme libere.
•Unele dintre temele acestuia sunt autentic populare, iar altele sunt inspirate din muzica populară.
• Concertul este o compoziție muzicală pentru un instrument solist cu acompaniament de orchestră.
•Ansamblul orchestral al acestei lucrări este alcătuit din: 1 flaut piccolo, 2 flaute, 2 oboaie, 2 clarinete în Si bemol /La , 2 fagoturi, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, 1 tubă, 3 timpani, pianul solo și grupul coardelor (vioara I, a II-a, viole, violoncele și contrabasuri).
Partea I a lucrării, Largo solenne este în măsura de 4/4, iar viorile prime și pianul prezintă tema în tonalitatea Fa major. În acompaniament se pot observa: pizzicato la viorile secunde și intervenția timpanelor în tremolo (măsurile 25-32).
•Se distinge apoi o temă expresivă în do minor, interpretată de clarinetul în si bemol.
•În segmentul Allegretto se desfășoară un dialog între pianul solo și orchestră în tutti.
•Partea a II-a a lucrării este Andante, în măsura de 3/8. Aici tema în do minor este prezentată de clarinetul solo în si bemol și preluată apoi de coarde, în acompaniamentul pianului, cu intervenții la timpane (măsurile 1-9).
•Secțiunea Andante în 3/8 aduce un moment de virtuozitate în interpretarea pianului solo.
•Partea a III-a începe cu o intervenție în forte a tromboanelor, Se distinge o frumoasă temă la oboi ce începe în Fa major, cu formule ritmice de anapest și note în staccato.
•Lucrarea se încheie în Prestissimo cu un acord în tutti și în fortissimo.
Concluzii
Compozitorul Sabin Drăgoi a lăsat moștenire lucrări ce au valorificat folclorul românesc prin melodiile populare specifice, a întocmit culegeri, manuale.
Începând cu anul 1997, se desfășoară în fiecare an Concursul Internațional de Canto „Sabin V. Drăgoi”, fondat de soprana Ana Stan-Slusar.
În fața Filarmonicii Banatul, pe Aleea Muzicienilor, a fost inaugurată steaua dedicată compozitorului Sabin Drăgoi.
Bibliografie
- Brâncuși, Petre, Istoria muzicii românești, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1969
- Vancea, Zeno, Creația muzicală românească sec. XIX-XX, volumul I, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1968