PIOTR ILICI CEAIKOVSKI

Pyotr Ilyich Tchaikovsky

(1840 – 1893)

Ceaikovski a fost un compozitor de origine rusă din perioada Romantismului muzical. 

În perioada copilăriei a studiat pianul. 

Pe parcursul vieții și-a îndreptat atenția spre domeniul juridic, astfel că va studia dreptul în St. Petersburg și în anul 1859 va lucra ca și avocat în Ministerul Justiției.

În anul 1862 va urma studiile la Conservatorul din St. Petersburg și apoi începând cu anul 1866 devine profesor de teorie muzicală la Conservatorul din Moscova.

În tot acest timp, compozitorul își pune în valoare activitatea sa creatoare.

Anul 1878 este important în evoluția compozitorului deoarece va lega o strânsă prietenie cu Nadejda von Meck, o cunoscută femeie de afaceri, care îl va susține financiar timp de peste zece ani. Compozitorul îi va dedica acesteia Simfonia nr. 4 în fa minor (1877).

În anul 1893 obține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cambridge.

Compune primul său balet, Lacul lebedelor (libretul de V. Beghicev și V. Geltzer), ce a avut premiera  la St. Petersburg, în 1895.

La nouă zile după ce compus Simfonia a 6-a în si minor, Patetica, op.74 (1893), acesta moare de holeră, considerându-se că a băut apă din râul Neva.

Creația lui Piotr Ilici Ceaikovski

Balete:

Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)

Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-89)

Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-92)

Simfonii: 

Simfonia Manfred, op. 58 (1885)

Simfonia nr. 6 în si minor (Patetica), op. 74 (1893)

Uverturi:

Uvertura-fantezie “Romeo si Julieta” (1869, rev. 1870, 1880)

Francesca da Rimini, op. 32 (1876)

Capriccio Italien, op. 45 (1880)

Uvertura festivă 1812, op. 49 (1880)

Concerte:

Concert pentru pian nr. 1 în si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879 et 1889)

Concertul pentru vioară în Re major, op. 35 (1878)

Concertul pentru pian nr. 2 în Sol major, op. 44 (1879-80)

Concert pentru pian nr. 3 în Mi bemol major, op. 75 (1893)

Alte lucrări:

Serenadă melancolică, op. 26 (1875)

 Serenadă pentru orchestră de coarde, Do major, op. 48 (1880)

Variațiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876)

Vals-Scherzo, op. 34 (1877)

Suite: 

Suita nr. 4 în Sol major, “Mozartiana”, Op. 61 (1887)

Opere (10):

Evgheni Oneghin (1879) 

Dama de pică (1890)

Ce este baletul ?

Termenul provine din cuvântul italian balletto, ce are semnificația dans.

Baletul este o reprezentație muzical-teatrală realizată prin dans și pantomimă, având un suport literar, numit libret, desfășurându-se pe un fundal sonor muzical.

Adesea compozitorii au colaborat cu maeștrii de balet pentru compunerea lucrărilor de acest gen.

Grand pas de deux reprezintă o coregrafie realizată de doi dansatori de balet, un balerin și o balerină, și este alcătuită din cinci părți: introducerea, Adagio, două variațiuni ( câte un moment solistic pentru fiecare dansator) și coda. Aceasta este de fapt o suită de dansuri ce au în comun aceași team, de obicei o poveste de dragoste. Este adesea considerat momentul cel mai important al baletului, fiind interpretat de balerinii principali.

Baletul Spărgătorul de nuci , op. 71 (1892)– P. I. Ceaikovski

Libretul: de Marius Petipa, după basmul lui  E.T.A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și Regele Șoarecilor”, versiunea lui Alexandre Dumas

În actul I, acțiunea se petrece în perioada Crăciunului. Părinții pregătesc bradul și cadourile pentru copii. Se aprind beculețele, iar copiii Clara și Fritz intră în camera, alături de verișorii lor. În urma unui mars de voioșie, copiii își primesc cadourile. Clara primește din partea unchiului său un Spărgător de nuci în uniform militară. Dar, fratele ei Fritz îl aruncă și asfel soldățelul se strică. Copiii au fost duși la culcare de părinții lor, dar Clara s-a întors după o vreme la Spărgătorul primit. Aceasta adoarme în camera de zi și visează că pomul de Crăciun devine și mai mare. Apar mai mulți șoareci ghidați de un rege al lor, înficoșând-o pe fetiță.  Atunci, Spărgătorul de nuci se trezește și alături de soldăței se luptă cu șoarecii. Clara îl va ajuta pe acesta într-un moment mai greu. Atunci, Spărgătorul de nuci se transformă într-un print frumos. În semn de mulțumire pentru că l-a salvat, acesta o invite pe Clara în Împărăția dulciurilor.

În actul II, Clara și Prințul ajung la Castelul trandafirilor din Împărăția dulciurilor. La curtea împărătească se desfășoară mai multe dansuri, iar în final aceștia execute un „Pas de deux” în marele Vals al Florilor. Totul a fost doar un vis.

P. I. Ceaikovski – Serenada pentru orchestra de coarde, op. 48 în Do major (1880)

P. I – Andante non troppo – Allegro moderato 

P. II – Valse: Moderato – Tempo di valse 

P. III – Elegie: Larghetto elegiaco 

P. IV – Finale (Tema russo). Andante – Allegro con spirito 

Citat – cuvintele lui Ceaikovski

„Muzica este într-adevăr cel mai frumos dintre toate darurile făcute de Cer umanității ce rătăcește în întuneric. (…) Nu este doar un pai de care se agață cel care se îneacă, ci este cu adevărat un prieten, un refugiu, o consolare, de dragul căreia viața merită trăită.”

Bibliografie

Chelaru, Carmen, Cui i-e frică de istoria muzicii?!, Editura Muzicală, București, 2020

Ștefănescu, Ioana, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, Editura Muzicală Grafoart, București, 2018

https://www.societateamuzicala.ro/societateaculturala/ceaikovski-piotr-ilici-ceaikovski
https://ro.wikipedia.org/wiki/Piotr_Ilici_Ceaikovski
https://www.ziarulmetropolis.ro/ceaikovski-primul-star-al-rusiei-caruia-ii-era-frica-la-concerte-sa-nu-ii-cada-capul/

Youtube cu link-urile directe prezente in articol