Expresionismul în pictură
•Expresionismul reprezintă o orientare estetică, specific germană și austriacă, ce s-a afirmat în perioada 1905-1920.
•Aceasta s-a manifestat în pictură, literatură și muzică, urmărindu-se accentuarea exagerată a expresiei: tensiuni psihologice, eroi zbuciumați, caricatural, monstruos, abstract.
•Expresionismul a apărut prima dată în pictura germană, în activitatea pictorilor: Van Gogh, Eduard Munch. S-au remarcat grupările artistice ale pictorilor: Die Brücke (Podul) și Der blaue Reiter (Călărețul albastru).
•Prima grupare a fost reprezentată de Kirchner, Muller, Nolde, a căror orientare era nonconformistă, redând neliniștea culorilor, haosul, groaza, crisparea, mizeria, sărăcia.
•Cea de-a doua grupare era fondată de W. Kandinski și F. Marc, ce căutau o nouă dimensiune și un alt sens al artei, dând sensuri noi realității necunoscute, universul nevăzut, impalpabil.
Vincent van Gogh (1853–1890)
Tablouri celebre: E. L. Kirchner și W. Kandinsky
Expresionismul în literatură
•Această orientare a fost valorificată în reviste literare precum: Der Sturm și Die Aktion. Acestea au subliniat atitudinea lipsită de perspectiva viitorului, pesimistă și irațională. Scriitorii expresioniști au pus trăirea interioară mai presus decât viața exterioară. Autori reprezentativi au fost: G. Benn, E. Stadler, G. Heym, F. Kafka.
Expresionismul în muzică
•Expresionismul a apărut în creația compozitorilor din „cea de-a doua școală vieneză” și anume: Arnold Schönberg (1874-1951), Alban Berg (1885-1935) și Anton Webern (1883-1945).
•Cel care a făcut legătura muzicii cu arta expresionistă a fost A. Schönberg, afirmându-se și ca pictor în gruparea Die Brücke, dar a expus lucrări și în expozițiile celora din grupul Der blue Reiter. Autor a unui studiu important: „raportul dintre muzică și text”. O importantă creație muzicală a sa, din această perioadă este monodrama Erwartung.
Limbaj
Arnold Schönberg, a fost elevul lui Gustav utilizează în creațiile sale: cromatismul tonal, atonalismul și serialismul dodecafonic.
Atonalitatea este o metodă de compoziție în care se neagă principiile sistemului tonal-funcțional (principiul dominantic, cadențial, centru tonal, trepte principale și secundare). Astfel, se evită rezolvarea sensibilei, se utilizează acorduri de cvartă și combinații de intervale mărite și micșorate.
Sistemul serial dodecafonic creat de Arnold Schönberg urmărește:
-folosirea neîncetată a unei serii de 12 sunete diferite
-nici un sunet nu se repetă în cadrul seriei
-utilizează toate sunetele gamei cromatice, într-o ordine diferită
-seria poate prezenta cele 4 forme de variație: originalul, inversarea, recurența (oglinda) și inversarea recurenței.
Arnold Schönberg – creația (selecție)
I.Perioada postromantică
•Lieduri: op.1, 2, 3
•Sextetul de coarde Noapte transfigurată, op. 4
•Gurrelieder – cantată pe texte de J. P. Jacobsen (aproximativ 130 de minute)
•Poemul simfonic Pelleas und Melisande, op.5 (aproximativ o oră)
•15 poeme din „Cartea grădinilor suspendate” de Ștefan George (lieduri)
•Simfonia de cameră op.9 (15 instrumente soliste)
II. Perioada atonală și expresionistă
•Trei piese pentru pian (utilizează o inovație, efectul de flageolet la pian)
•Cinci piese pentru orchestră (partea a III-a a lucrării este realizată exclusiv dintr-un acord de 5 note, transferat dintr-un registru în altul, de la un instrument la altul, o melodie a timbrurilor)
•Monodrama Erwartung („Așteptarea” -o jumătate de oră aproximativ, acesta pune în scenă un personaj feminin care își caută iubitul prin pădure, lucrare cu conținut psihanalitic)
•Pierrot lunaire (21 de miniaturi vocal-instrumentale, partida vocală realizând o recitare „melodiată” notată cu exactitate în partitură, atât ritmic, cât și intervalic: sprechton – sunet vorbit, exact la înălțimea indicată și gesangton – sunet cântat)
• Die gluckliche Hande (intervenție a două grupuri corale tratate polifonic, ce comentează acțiunea șoptit și în sprechstimme – vorbire intonată)
III. Perioada dodecafonică
•Cinci piese pentru pian, op.23
•Suita pentru pian op. 25
•Cvintet pentru suflători, op. 26
•Variațiunile pentru orchestră, op.31
•Opera într-un act De azi pe mâine
•Opera în trei acte Moise și Aron (pe texte extrase din biblie)
•Concertul pentru vioară și orchestră, op. 36 (dedicat lui A. Webern)
IV. Perioada dodecafonică-tonală
•Simfonia de cameră nr.2, op.38
•Variațiunile pentru orgă, op.40
•Ode to Napoleon op.41
•Concertul pentru pian și orchestră, op. 42
Alban Berg – creație (selecție)
•Acesta a fost elev al lui A. Schönberg, iar creația sa menține mai multe trăsături ale tradiției.
•Șapte lieduri timpurii
•Sonata pentru pian în si minor, op. 1
•Cvartetul de coarde op.3 (prima lucrare atonală)
•Cinci lieduri pentru voce și orchestră, pe texte din cărți poștale
•4 piese pentru clarinet și pian (acordul final alcătuit din cvarte, unde suprapune 10 sunete diferite)
•Aria de concert „Vinul”, pe texte de Ch. Baudelaire
•Opera Wozzeck, în care utilizează leit-motive ca și R. Wagner (are 3 acte, fiecare cu o formă deosebită: Expoziție – piesă de caracter, Peripeție – simfonie în 5 părți, Catastrofă – succesiune de variațiuni, pe o temă, pe o notă, pe un ritm, pe un acord, pe o tonaliatate, pe un perpetuum mobile)
•Concert de cameră pentru pian, vioară și 13 instrumente de suflat (dedicată profesorului său A. Schönberg, la vârsta de 50 de ani)
•Opera Lulu, în care eroina principală este o soprană de coloratură
Antonin Webern – creația (selecție)
•A fost și el elevul lui A. Schönberg. Acesta adoptă serialismul și îl explorează până la limite extreme.
•5 lieduri din „Al șaptelea inel” de Ștefan George
•Cinci mișcări pentru cvartet de coarde
•Șase piese pentru orchestră
•Simfonie (pentru clarinet, clarinet bas, 2 corni, harpă și coarde fără contrabas)
•Cvartet pentru vioară, clarinet, saxofon tenor și pian
•Konzert, dedicată lui A. Schönberg, la împlinirea vârstei de 60 de ani (Weber încearcă aici o extindere a serialismului la toți parametrii muzicali: sunete, înălțimi, ritm, durate, timbruri)
•A. Webern devine astfel creatorul serialismului integral.
•Cantata nr.1 pentru soprană solo, cor mixt și orchestră de soliști
•Cantata nr.2 pentru sopran și bas solo, cor mixt și orchestră
•Compozitorul utilizează modul de creație serial, dar folosește și o individualizare a sunetelor, separându-le prin diferite timbruri și izolându-le prin pauze, creând astfel „melodia din culor de sunete”
Citat celebru
„Dacă este artă, nu este pentru toţi, iar dacă-i pentru toţi, nu-i artă.” (http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Arnold+Sch%F6nberg)