George Enescu

(1881, Liveni – 1955, Paris)

Cine este George Enescu?

• compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român

• la recomandarea lui Eduard Caudella și cu sprijinul financiar al Reginei Elisabeta, va studia la Conservatorul de Muzică și Teatru de pe lângă Societatea Prietenii Muzicii, din Viena (1888)

• își continuă studiile la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris (1894)

• are o carieră internațională ca violonist

• dintre elevii săi, se numără: Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin

• fondează Cvartetul de coarde Enescu (1904)

• se constituie Societatea Compozitorilor Români, a cărui președinte este G. Enescu (1920)

• Membru de onoare al Societății Filarmonice Gh. Dima din Cluj (1938) și Președinte de onoare al Filarmonicii din București (1944)

Audiție și vizualizare a lucrării orchestrale Rapsodia Română de George Enescu

Interpretare: Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta marelui dirijor Sergiu Celibidache, an 1978

Creația compozitorului George Enescu

Alte lucrări orchestrale:

• Poema română, suită simfonică pentru orchestră, Op. 1 (1897)
• Rapsodia română nr. 1 în La major, Op. 11 (1901)
• Rapsodia română nr. 2 în Re major, Op. 11 (1901)
• Suita orchestrală nr. 1 în Do major, Op. 9 (1903)
• Suita orchestrală nr. 2 în Do major, Op. 20 (1915)
• Suita orchestrală nr. 3 în Re major “Săteasca”, Op. 27 (1937-1938)
• Poemul simfonic „Vox Maris”

Audiție și vizualizare a poemului simfonic Vox Maris op.31 de George Enescu

Cvartete pentru coarde:

• Cvartet pentru coarde nr. 1 în Mi bemol major, Op. 22, Nr. 1 (1920)
• Cvartet pentru coarde nr. 2 în Sol major, Op. 22, Nr. 2 (1950-1952)

Sonate:

• Sonata pentru vioară nr. 1 în Re major, Op. 2 (1897)
• Sonata pentru vioară nr. 2 în Fa minor, Op. 6 (1899)
• Sonata pentru vioară nr. 3 în La minor “în caracter popular românesc”, Op. 25 (1926)
• Sonata pentru violoncel nr. 1 în Fa minor, Op. 26, Nr. 1 (1898)
• Sonata pentru violoncel nr. 2 în Do major, Op. 26, Nr. 2 (1935)

Alte lucrări de cameră:

• Dixtuor în Re major pentru suflători, Op. 14 (1906)
• Impressions d’Enfance (Impresii din copilărie) pentru vioară și pian, Op. 28 (1940)
• Simfonia de cameră pentru 12 instrumente, Op. 33 (1954)
• Suita pentru pian nr. 1 în Sol minor “în stil vechi”, Op. 3 (1897)
• Suita pentru pian nr. 2 în Re major, Op. 10 (1901-1903)
• Suita pentru pian nr. 3 (Pieces impromptues), Op. 13 (1913-1916)

Trăsături de limbaj

• Muzica populară orășenească și lăutărească 

• Folclorul țărănesc

• Multe din lucrările sale pornesc de la o idee poetică

• Conținutul muzicii exprimat în general prin forme simfonice complexe

• Mijloacele de expresie enesciană sunt de o extremă sobrietate, evitarea efectelor coloristice

• Un mare simț al paletei orchestrale

• Utilizarea intervalelor de secundă, cvartă mărită și cvintă micșorată, ce îndeplinesc o funcție de element colorant

• A doua perioadă de creație a sa este caracterizată printr-un nou stil melodic: mers cromatic, intervale de 4+, 7, 8-,9, melodii cu structuri modale

• Manifestă preferința pentru polifonie, având scriitură contrapunctică

• Pe lângă celebrele structuri acordice, utilizează acorduri de cvarte, conglomerate

• Grija pentru eufonie, prin evitarea disonanțelor prea aspre

• Introduce parlando-rubato-ul specific cântecelor populare lirice românești

• Celula x (secundă mică-terță mică) este generatoare primordială în tematica lucrărilor sale.

Audiție și vizualizare a suitei orchestrale nr. 3 în Re major “Săteasca”, Op. 27 de George Enescu

Casa memorială George Enescu

În anul 1958, în București se va desfășura prima ediție a Festivalului și Concursului Internațional George Enescu

Bibliografie

• Brâncuși, Petre, Istoria muzicii românești, Editura Muzicală, București, 1969
• Bughici, Dumitru, Repere arhitectonice în creația muzicală românească contemporană, Editura Muzicală, București, 1982
• Chelaru, Carmen, Cui i-e frică de istoria muzicii?!, Editura Muzicală, București, 2020Vancea, Zeno, Creația muzicală românească, sec. XIX-XX, Volumul I, Editura Muzicală, 1968
• Surse imagini: https://www.festivalenescu.ro/, https://www.georgeenescu.ro/